Pilda semănătorului

În cartea Marcu capitolul 4 versetele 1-20 găsim Pilda semănătorului.
Încă de la început am observat cât de diferit este câmpul despre care vorbea Isus, comparat cu ce se întâmplă astăzi atunci când se seamănă.
Sămânța a căzut pe porțiuni de teren diferite; o parte cade lângă drum, altă parte în loc stâncos, alta între spini și ultima pe pământ bun.
Citind această pildă m-am gândit cum de acest semănător a făcut o astfel de risipă și un efort în plus pentru a semăna în astfel de locuri! Trei părți din ce a semănat a căzut în locuri neobișnuite. Mă gândesc la vremea respectivă, la uneltele folosite pentru câmp și nu înțeleg cum a reușit să are într-un loc stâncos, de ce erau buruieni sau de ce a ajuns o parte lângă drum. Ideea mea despre semănat este total diferită iar în cazul acestei pilde, semănătorul nu avea cum să se aștepte la recoltă spectaculoasă din astfel de locuri. După cum aflăm din relatare nici sămânța din solul bun nu a rodit sută la sută, atunci ce șanse aveau celelalte? De ce a mai semănat, de ce a făcut risipă?  Mă întreb de ce nu a curățat terenul, de ce nu l-a nivelat ci doar a semănat în patru tipuri de sol, așteptând o recoltă bună.

Citind nu avem cum înțelege pildele din Sfânta Scriptură pentru că răspunsurile se găsesc doar într-o minte schimbată și într-o inimă curată. Cine dorește să înțeleagă semnificația acestei pilde să-și deschidă mintea și inima pentru Cuvântul lui Dumnezeu. În funcție de disponibilitatea fiecăruia și solul inimii noastre Cuvântul lui Dumnezeu poate prinde rădăcină iar la vremea potrivită poate aduce rod.
Când ne smerim sub Mâna tare a lui Dumnezeu, atunci El ne dă har iar viețile noastre înfloresc.

Lumina

Citate despre credință

”A avea credinţă înseamnă să crezi ce nu vezi, iar răsplata pentru această credinţă va fi să vezi ceea ce crezi.”
~ Fericitul Augustin

“Pe măsură ce îţi numeri binecuvântările, vei descoperi că deodată credinţa ta va fi revitalizată.”
~ Robert Schuller

”Nu este un vis omenesc sau o iluzie. Credinţa este lucrarea lui Dumnezeu în noi. Ea ne strămută în lumea divină pentru renaşterea noastră în Dumnezeu. Ea îl omoară pe vechiul Adam din noi şi ne face o făptură nouă, ne recreează inima, curajul, înţelegerea şi toate celelalte faţete ale personalităţii. Credinţa vine prin lucrarea Duhului Sfânt. Ea implică o putere de viaţă care ne împinge irezistibil spre bine. Credinţa nu întreabă care sunt faptele bune ce trebuiesc făcute, ci trece la înfăptuirea lor fără nici un fel de întrebare.”
~ Martin Luther

"Credinţa adevărată este credinţa în Adevăr."
~ Richard Wurmbrand

"Dacă credinţa nu este urmată de fapte, ori credinţa nu-i adevărată, ori nu crezi tu în ea."
~ Richard Wurmbrand

Viața de student

Urmează un nou an universitar iar mulți tineri pleacă din casa părintească înspre centre studențești unde încep o nouă etapă a vieții lor. Viața de student este perioada cea mai frumoasă din viața unui adolescent dar și cea mai critică. Pentru prima dată simți că ești liber să faci ce dorești. Lași în urmă familia, prieteni, colegi, plecând într-un loc unde nu te cunoaște nimeni dar unde trebuie să te adaptezi. Îți faci prieteni, alegi o biserică unde merg în general tot studenți și ai impresia că ești stăpân peste viața ta.
De aici începe totul... din punctul acesta viața ta poate urca treaptă cu treaptă sau poți cădea intr-un hău de unde cu greu te mai poți ridica.
Am ales ca titlu ”viața de student” pentru că acesta este punctul de plecare. În centrele studențești tinerii se întâlnesc cu ”altceva”... iar ei nu sunt pregătiți pentru noua viața. Aici se întâlnesc cu idei, concepte, distracție, lucruri de care au fost ținuți departe cât erau în casa părintească. La școala duminicală au învățat despre Moise în coșulet, au desenat, au mestecat gumiță, au primit dulciuri, cadouri de sărbători dar știu prea puțin despre responsabilitate, onoare, respect, ascultare. Adolescenți fiind au plecat în tabere, excursii, pentru relaxare. În programele bisericii se implicau pentru că dădea bine și erau considerați copii cuminți și pocăiți. Nimeni nu avea timp să se ocupe de fiecare, să-l întrebe cum este cu adevărat, dacă este mulțumit de viața care o duce, dacă este conștient de ce se petrece în jurul lui sau este prins in acest joc pe care-l joacă și ceilalți. Familia era preocupată să țină pasul cu schimbările, creșterea rapidă, iar ce simte un copil, care sunt întrebările și temerile lui erau detalii neînsemnate.
Numai că într-o zi pleacă de acasă într-un loc unde alții îsi fac timp să asculte... au timp să-i descopere vulnerabilitățile și au soluții la toate problemele lor.
Am trecut prin aceste lucruri iar acum încerc să vorbesc celor care au timp să asculte, că această separare de familie îți poate schimba dramatic viața.
Primul lucru care trebuie făcut când un tânăr pleacă de acasă este consiliere. Pare ciudat termenul, dar este nevoie de acest lucru încă din ultimul an de liceu și primul an de facultate. Familia, biserica, ar trebui să facă eforturi în a vorbi tinerilor despre această perioadă tulbure și agitată și nu ar trebui aruncați în această lume fără colac de salvare.

Psalmul 90

Astăzi mă opresc la psalmul 90, o rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.
În Sfânta Scriptură găsim multe modele de rugăciune la care să medităm, să ne modelăm inima și viaţa după ele.
Psalmul 90 este o trecere realistă de la cine este Dumnezeu, ce a făcut și face pentru noi, cine suntem noi, ce este viaţa noastră.
Versetul 12 este unul reprezentativ ”Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” și este de actualitate. Lumea este grăbită în a număra averi, bani, bunuri pământești iar prea puțini se mai gândesc la a număra anii. Oamenii refuză să îmbătrânească, recurg la operații estetice, la tratamente de întinerire, iar pentru mulți a număra zilele pare o glumă. Operațiile și tratamentele de întinerire au ajuns o modă și printre creștini care recurg tot mai des la astfel de practici. Numai că Dumnezeu nu poate fi păcălit. El, a dăruit fiecăruia un număr de zile care trebuie gestionate și trăite corect.
Moise ne învață în această rugăciune că  Dumnezeu este suveran iar încercările noastre de a opri timpul în loc sunt sortite eșecului ”Tu întorci pe oameni în ţărână şi zici: „Întoarceţi-vă, fiii oamenilor!”
Într-o zi Dumnezeu ne cheamă pe nume iar trupul acesta pe care nu contenim să-l înfrumusețăm se întoarce în țărâna pământului iar dacă nu ne-am împăcat cu Dumnezeu totul devine o risipă de zile.
Când citesc acest psalm îmi dau seama că am nevoie de înțelepciunea lui Dumnezeu peste inima și viața mea pentru a trăi corect.

Un nou început

Nu judeca fiecare zi după recolta avută, ci după seminţele pe care le-ai plantat.
Robert Louis Stevenson

Începutul unui nou an școlar aduce bucurie, îngrijorare, temeri. Încă de la început este nevoie de mobilizare, seriozitate, disciplină, din partea copiilor dar și a părinților. Educația unui copil nu se face doar frecventând anumită formă de învățământ ci se face în familie. Familie are responsabilitatea în a educa și modela.
Tuturor celor care pășesc în noul an școlar le doresc mult spor, putere de muncă și rezultate pe măsura implicării.

Binecuvântarea

În Deuteronomul capitolul 33 se găsește un text referitor la binecuvântarea rostită de Moise pentru copii lui Israel. Am citit cu atenție, am recitit și am rămas pe gânduri.
Am fost impresionată de  versetul 12 unde am găsit binecuvântarea pentru Beniamin  „El este preaiubitul Domnului, el va locui la adăpost lângă Dânsul. Domnul îl va ocroti întotdeauna şi se va odihni între umerii Lui.” Este tot ce-și poate dori un om pe acest pământ și anume să fie la adăpost și ocrotit de Domnul.
Citind în continuare despre alte binecuvântări rostite, mi-am dat seama cât de minunat este Dumnezeu, cât de mult ne iubește pentru că ține cont de personalitatea și nevoile noastre.
Binecuvântarea rostită de Moise, omul lui Dumnezeu peste Așer este dovada clară că Dumnezeu nu vrea să devenim niște roboți ci dorește ca personalitatea noastră să iasă în evidență. „Binecuvântat să fie Aşer între copiii lui Israel! Plăcut să fie fraţilor lui şi să-şi înmoaie piciorul în untdelemn!” Este una din binecuvântările preferate pentru că se referă la toate domeniile din viața lui pe tot parcursul vieții și anume ”Zăvoarele tale să fie de fier şi de aramă, şi puterea ta să ţină cât zilele tale!”
Nu este ușor să fi o persoană plăcută de toată lumea și asta înseamnă mult efort iar ultima parte a binecuvântării conține exact ce are nevoie, putere durabilă să treacă peste toate greutățile, invidiile, răutățile celorlalți iar această putere să-l însoțească toată viața. Să fii o persoană plăcută implică multă energie, rezistență fizică și psihică.
În acest capitol se află și alte binecuvântări la fel de importante și complexe.
Pentru mine binecuvântările rostite peste Beniamin și Așer au rămas în inimă și mă rog Domnului să-mi descopere care este binecuvântarea rostită pentru mine. Sunt sigură că Dumnezeu binecuvântează pe fiecare după temperament, nevoi, locul unde este așezat și dorește ca această binecuvântare să facă parte din noi iar la rândul nostru să fim binecuvântare pentru alții.
Cât de frumos lucrează Dumnezeu în viețile noastre dacă rămânem sub binecuvântarea Lui!

Dragostea

Dragostea este o caracteristică importantă a lui Dumnezeu. Mulți creștini nu pot cuprinde sau înțelege această dragoste pentru că nu o caută în Cuvântul lui Dumnezeu ci o compară cu relațiile omenești în care dragostea adevărată nu există.
Dragostea lui Dumnezeu este incredibil de frumoasă, curată și adevărată și nu poate fi comparată cu nimic din ceea ce gândirea noastră poate percepe sau cu ce am experimentat noi. Trebui să-L cunoaștem pe Dumnezeu, să avem o relație vie și adevărată pentru a înțelege și cuprinde dragostea Lui.
Cu multe cuvinte, lucruri, din această lume pe care noi le numim ”dragoste”, Dumnezeu nu are a face pentru că oamenii iubesc doar ce le place, selectează, mint, înșeală, abandonează, caută doar beneficii, în timp ce Dumnezeu ne oferă dragostea Lui necondiționată. După un timp dragostea oamenilor pentru noi încetează, se răcește, dar dragostea lui Dumnezeu este o sursă inepuizabilă de iubire care ne ajută să trecem cu bine prin această lume rece și nesimțitoare.
Cuvintele mele sunt prea sărace pentru a vorbi despre Dragostea lui Dumnezeu,  dacă vrei să găsești această dragoste, citește Cuvântul lui Dumnezeu. Printre paginile Sfintei Scripturi ai să descoperi această dragoste, ai să înțelegi despre ce încerc să vorbesc prin puținele mele cuvinte. Pe paginile Sfintei Scripturi, te poți întâlni cu Dumnezeu și cu dragostea Lui.
Fără a citi Cuvântul lui Dumnezeu nu vei cunoaște niciodată dragostea adevărată.

De ce?

Ne întrebăm zilnic ”de ce se întâmplă anumite lucruri, de ce permite Dumnezeu nenorocirile din viața noastră”...
Mult timp am privit în sus și mă întrebam unde este Dumnezeu când se întâmpla o nenorocire. Cu timpul am înțeles că Dumnezeu nu este responsabil de toate lucrurile rele pe care încercăm să i le punem în cârcă.
Suferințele, pierderile noastre nu sunt întotdeauna o pedeapsa directă de la Dumnezeu.
Spun aceste lucruri pentru că se vorbește tot mai mult despre un cutremur care ar putea lovi țara noastră cu consecințe serioase și pierderi enorme.
În natură există schimbări, cicluri, dezastre naturale, care nu pot fi prevenite pentru că așa este creat Universul, dar se pot reduce riscurile. Așezarea locuințelor în zonele de risc este factorul declanșator al tragediilor și nu Dumnezeu. Câte locuințe cu factor de risc există în țara noastră iar oamenii continuă să locuiască în ele! Câte locuri periculoase există și totuși oameni preferă să-și petreacă vacanțele acolo!
În cazul unei tragedii, oare ce întrebări ar fi potrivite?
Ne place să arătăm înspre Dumnezeu, să-L facem responsabil, pentru a ne scuza indiferența, lenea și neascultarea.

Citate despre iubire

Dumnezeu ne ia ca pe nişte copii şi ne arată într-o legănare iubirea Sa.
 Dumitru Stăniloae

Iubirea este înrudirea omului cu Dumnezeu. Ea uneşte la maxim persoanele umane fără să le confunde. În iubire se arată plenitudinea existenţei.
 Dumitru Stăniloae

Iubirea ce ne-o arată Dumnezeu în fiecare zi, ne scoate din păcat.
Betty Marcovici

Nu sunt decât două iubiri. Iubirea de sine şi iubirea de alte făpturi vii. Şi în spatele iubirii de sine e suferinţa şi răul. Iar în spatele iubirii de alţii, e Binele, e Dumnezeu. De fiecare dată când omul iubeşte, în afară de el, face dovada credinţei în Dumnezeu, fie că-şi dă sau nu seama. Nu sunt decât două iubiri, iubirea de sine şi iubirea de Dumnezeu.
Maxence Van Der Meersch

Caută în jurul tău un om cu iubire de Dumnezeu, în care iubirea înfloreşte şi creşte continuu, un om care trăieşte, acţionează şi îşi închină întreaga viaţă lui Dumnezeu, un om inundat de iubirea pentru El.
 Sri Ramakrishna

Speranța

Când vine vorba despre speranță cei mai mulți creștini se gândesc la promisiunea unei vieți implinite după moarte. Oare așa să fie? Viața aceasta este doar un șir de ghinioane și întâmplări nefericite pe care ar trebui să le suportăm în tăcere în speranța că vom fi recompensați după moarte? Sunt întrebări la care încerc să-mi răspund... pentru super spiritualii zilelor noastre, aceste întrebări ar părea o jignire, pentru mine sunt chestiuni de viață și vreau un răspuns.
Dorința mea este să devin o persoană înțeleaptă nu resemnată... să înțeleg viața aceasta și rostul meu pe acest pământ. Sunt conștientă că  ”noi n-avem aici o cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare” pentru că ”cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos”. Dar  viața aceasta să fie doar o așteptare dureroasă până când ”El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile”?
Ar trebui să sufăr în tăcere, să trăiesc sub condamnare și vină, până când viața mea se sfârșește?
Când mă gândesc la Dumnezeu, la bunătatea și promisiunile Lui, nu pot să mă resemnez acceptând o viață fără valoare pe acest pământ.
Din Cuvântul Domnului știu că nu suntem fără speranță chiar dacă boala, moartea, pierderile sunt reale, greutățile, răutatea, competiția, invidia, sunt prezente în viața noastră  pentru că în ” El am fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă”.
 Dacă așa stau lucrurile de ce viața creștină ar trebui trăită sub condamnare și vină? De ce ne lăudăm cu ”slăbiciunile” noastre dacă Dumnezeu este credincios și ne promite că nu vom duce ”lipsă de niciun fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos”?
Sunt sigură că Dumnezeu ne pregătește pentru ceva măreț, iar viața trăită pe acest pământ ar trebui să fie o sărbătoare, un șir de victorii zilnice și înțelepciune pentru că ”acum suntem copii ai lui Dumnezeu”.
Dacă suntem copii ai lui Dumnezeu, de ce nu ne purtăm cu demnitate, curaj și încredere? Am trăit mult timp sub condamnare și vină pentru că așa am fost învățată... cultul suferinței era ridicat la rang de cinste...
A fost nevoie de studiu, rugăciune și întrebări dureroase pentru a înțelege  că viața de pe acest pământ este prețioasă, este un dar de la Dumnezeu, un cadou frumos pe care trebuie să-l tratăm cu respect până în ziua când vom pleca de aici ... atunci o să primim multe răspunsuri pentru că ” ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este”.

Arată-mi, Doamne, căile Tale

Citind psalmul 25, am rămas pe gânduri când am ajuns la versetul în care ni se face o promisiune și anume ” toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine”.
Am privit în viața mea și m-am întrebat; Doamne, ce nu este bine? mă încred în Tine, numai Tu ești nădejdea mea și totuși sunt zile în care simt că nu mai pot înainta, prea multă greutate apasă pe umerii mei, prea multe responsabilități.
De ce nu înțeleg care este voia Ta? de ce viața mea nu curge în linie dreaptă iar pentru a ajunge la linia de sosire am nevoie de rute ocolitoare?

Rugăciunea inimii mele

Doamne, 
te rog izbăvește-mă de toate gândurile ”străine” ce tulbură liniștea inimii mele, vindecă-mă de toate cuvintele deșarte ce bat la poarta gândului meu.
Atinge-Te de urechea mea și vindecă-mă de toate cuvintele de ocară ce mă împiedică să aud Vocea Ta.

Mă întorc

Am alergat pe cărările lumii căutând fericire și împlinire. Am străbătut  multe cărări dar nu m-am întâlnit cu fericirea. Am bătut la multe uși dar nu mi-am găsit odihna.
Întristată și descurajată vin din nou la Tine, pentru că numai Tu, ești sursa fericirii. Numai Tu, îmi poți înviora sufletul, îmi poți vindeca rănile și poți revărsa peste viața mea ploaia binecuvântării.
Nu există loc mai binecuvântat decât în brațul Tău! Primește-Mă,Tată!